Si totusi...

                Pana la urma, a venit si randul meu…aveam fisa de participare si buletinul in mana. Palmele imi transpirau necontrolat, iar mainile imi tremurau usor…inima incepuse sa o ia la goana. Era o senzatie ciudata fiindca eram perfect constienta de faptul ca TREBUIE sa conving juriul de aptitudinile mele intr-un timp extrem de scurt. Am pasit cu neincredere spre un platou de filmare improvizat. Erau niste panouri mari cu inscriptia “Next Top Model by Catalin Botezatu”, vreo trei monitoare pe care se derula  aceeasi inscriptie pe care am pomenit-o mai sus, la capatul catwalk-ului improvizat se afla masa juratilor. In mijloc era Catalin Botezatu, in stanga acestuia era domnul Liviu Ionescu, iar in dreapta lui Catalin, fiind Laura Giurcanu. Zambesc cand imi amintesc cum injuram in gandul meu faptul ca era un linoleum cu celebra inscriptie “NEXT TOP MODEL by CB” (imi cer scuze ca ma repet dar chestia asta ma urmarea efectiv peste tot) pus peste un covor/mocheta extrem de pufoasa, iar eu avand tocuri, mi se adanceau al naibii de rau in linoleum, iar mai apoi in covor; si asa ca sa nu mai spun ca nici macar acei oameni nu s-au obosit sa il fixeze ca lumea, fiindca partea de la intrare era rasucita in sus, cam 20 cm. Bineinteles ca m-am impiedicat in el, la fel ca si o multime de alte fete inaintea mea. Pur si simplu nu mai stai sa te uiti pe jos in astfel de momente, pentru ca ai incredere in echipa care a organizat decorul, calculand tu in mintea ta ca sansele ca ceva sa fie nelalocul lui sunt infime. Ei bine, am invatat ca niciodata nu trebuie sa te iei dupa logica  (mai ales cand vine vorba de vreo televiziune) pentru ca nu se stie niciodata carei persoane “i se taie cheful” de a face ceva de calitate, ajungand sa duca la finalizare un lucru facut de mantuiala. Sau poate a fost pus asa linoleumul intentionat! Eh! Nu se stie niciodata de ce e in starea mintea umana pentru un rating pe masura. Deci, m-am impiedicat si am inceput sa rad. Mie chiar mi s-a parut amuzanta faza, asa ca nu am facut o drama dintr-un lucru marunt. Am afirmat cu zambetul pe buze in momentul cand i-am dat fisa lui Catalin: “De ce mi-a fost frica nu am scapat.”, la care domnul Liviu: “Ai pierdut puncte deja…”. Probabil ca ceea ce spunea el era menit sa ma demoralizeze, sa ma faca sa ma pierd in fata lor, dar nu. Nu s-a intamplat asa ceva si jurizarea a inceput. Toti 3 ma studiau din cap pana in picioare…Botezatu m-a intrebat ce muzica ascult…i-am spus ca cel mai mult ascult Bon Jovi, la care iar aud din stanga lui: “Deja ai pierdut puncte…ai pierdut si mai multe fiindca asculti Bon Jovi”. OK! ma gandeam eu:…a mai spus o data acelasi lucru…de ce il repeta? Nu sunt surda…de ce as pierde puncte din cauza faptului ca ascult Bon Jovi? Gusturile nu se discuta…nu exista nicio regula in fashion care spune ca un model trebuie sa asculte doar un anumit gen de muzica. Nu am dat mare importanta faptului ca “am pierdut puncte”  si mi-am vazut de treaba mea. Am facut un catwalk, de data aceasta avand mare grija sa nu ma impiedic din nou de decorul super pus la punct, iar dupa aceea m-au pus sa bocesc! Ce era in capul meu atunci, numai eu stiu…nu stiam cum sa incep, ce trebuie de fapt sa fac…ma gandeam rapid la celebrele bocitoare din Maramures ca mai vazusem si eu pe la stiri ce si cum fac ele. Aveam parul prin intr-un coc lejer, dar il desfacusem cu putin timp inainte pentru a le oferi juratilor o vedere de ansamblu asupra fizionomiei mele cu parul desprins asa ca ce am facut eu: mi-am ascuns fata in maini, parul mi-a venit complet peste maini…si am inceput sa bocesc. Am avut noroc ca nu mi-au vazut fata fiindca de fapt eu radeam…mai trageam cate un vaiet sa sune mai dramatic sa ii dadeam inainte cu “bocitul”. La un moment dat m-am oprit si i-am rugat: “Imi spuneti va rog un nume de mort??” fiindca eu asa auzisem bocitoarele…urlau deznadajduite numele celui trecut in nefiinta. Bineinteles ca toti au inceput sa rada, dar hai sa fim seriosi; a fost foarte comica faza pentru ca si eu radeam fara a ma putea opri prea curand. Pana la urma am terminat eu cu bocitul si am stat toti cateva secunde in liniste deplina. A fost momentul cand Catalin se gandea daca sa imi dea pasaportul sau nu. Brusc, a spus: “Hai, ia si tu un pasaport! Ne vedem la Bucuresti!”. Hehe!! Ce bine m-am simtit atunci, bucuroasa ca am trecut cu bine in etapa urmatoare. Le-am multumit frumos, i-am salutat si am plecat sarind intr-un picior spre iesire, nerabdatoare sa ii dau vestea mamei mele, dar totodata obosita si lihnita de foame fiindca nu mai mancasem de dimineata iar ceasul era undeva la ora 19:00.  

……………………………………………………………………………

       Bucuresti

             Iata-ma ajunsa la Castingul FINAL ce avea loc in Bucuresti la clubul “super-fitos” BAMBOO, al carui patron era/este neimaipomenitul si inegalabilul Cataliiiiiiiiiiiiiiin Botezatuuuuuuuuuu. Ni s-a cerut sa avem la noi o tinuta de casting, tocuri si costum de baie, dar bineinteles sa fim naturale, fara machiaje stridente.

           Nici nu stiu de ce mai au unele urechi daca nu sunt capabile sa auda cu ele…daca ti se spune sa fii naturala atunci de ce te crezi tu mai grozava si aia mai pitzi dintre toate sa apari la casting data pe fata cu un strat foarte gros de glet si pe pleoape vopsita parca cu bidineaua?! Eh…cred ca aceasta va fi una dintre multele intrebari fara raspuns. Cine stie?? Ca sa dea bine pe micul ecran ca nah…da de se uita si “Ionel” ăl flacau din sat caruia i s-or fi aprins itarii dupa “Leana” mare doritoare de a deveni top-model international si care va  sa zica, nu cumva sa isi strice “reputatia”…ca doar e frumoasa si cu renovari si fara. Insa aceste fete abia mai tarziu isi dau seama de greseala facuta, fiindca juriul nu le vede trasaturile naturale si deci nu le accepta in etapa urmatoare. Un sfat de consolare pentru “lovitele de soarta”: Lasati scumpelor…va garantez eu ca nu ati pierdut nimic…eventual doar niste nervi la oferta care veneau automat cu intrarea in emisiune. Dar sa revenim la ale noastre…

        De data aceata juriu avea sa fie format din: Catalin Botezatu, Liviu Ionescu, Mirela Vescan, Laurent Tourette (da…exact ca si sindromul Tourette daca la el va ganditi) si surpriza serii Alina Puscas- actrita si model la MRA si Guido Dolcci, directorul agentiei de modele Major Model Management, cu sucursale in Milano, Munich, New York si Paris.

       Stiu ca stateam toate raspandite in club..pe canapele…pe scaune…pe sus….pe jos…impreuna cu familia, prieteni, iubiti…asteptand totusi sa se intample ceva care sa lase adrenalina sa curga prin sange. Ei bine, la un moment dat ne-a chemat cineva din staff sa ne dea in primire numarul fiecareia de participare si sa ne spuna ca e momentul sa ne schimbam in costume de baie fiindca urma sa inceapa “trierea oilor” (din nou!!). M-am schimbat…mi-am prins numarul undeva in lateralul slipilor si am mers incetisor spre locul unde lumea muncea de zor cu decorul…cu luminile…cu platforma. Cand sa ies din incapere, ce vad?? Toate domnisoarele stateau in sir Indian asteptandu-si randul la poze (IAR?!). Mi se pare normal…un cumparator analizeaza bine marfa ce urmeaza sa si-o insuseasca cat mai repede posibil, trebuie sa fie atent la orice detaliu care iese din tipare si pare intr-un fel anormal de incadrat intr-o tipologie anume. Si incepe numaratul oitelor: o iota, doua oite……cinci oite….30 de oite….97 de oite…si daca imi amintesc bine, atatea fete am fost in total la castingul final. In jur de 90….?!  Au urmat cu vadita voiosie repetitiile pentru urcarea pe scena….:( ca nu cumva una dintre noi sa iasa din rand ca ce zic telespectatorii?? “Uite ma ca pe aia nu au invatat-o acasa sa stea in rand…e ea mai cu motz ori sta prost la capitolul Orientare in Spatiu”.  Am facut trei repetitii pana cand au fost siguri ca ne stim fiecare ordinea, dupa care ne-au urcat iar pe scena fiindca domnul Liviu Ionescu avea ceva sa ne spuna. Tin sa va spun  ca era o caldura infernala…curgea transpiratia pe noi…aer conditionat…IOC! L-au pornit intr-un final cand deja incepea sa miroasa a tocanita de cellule moarte cu parfum floral + deodorant. Dar, sa trecem peste…a sosit L.I., si-a postat un scaun fata noastra si s-a urcat pe el. Probabil ca sa cuprinda cu vederea lui periferica toata turma de fetitze care parca erau pregatite sa mearga la plaja in Tenerife. Ei bine, a inceput el sa ne spuna ca toate cele care eram acolo suntem bune de modele, insa doar cele alese pentru a participa la emisiune au atuurile necesare pentru a devein top modele. Ne-a mai dat de inteles ca unele vor lucra cu agentia chiar daca nu vor fi alese in emisiune…ca nu e un capat de tara…ca drumul nostrum abia acum incepe…ca e foarte cald in Bamboo dar si el indura aceleasi conditii (ne-a sugerat intr-un mod putin mai subtil ca nu e cazul sa ne plangem din cauza caldurii, doar el era imbracat cu un costum iar noi la urma urmei aveam costume de baie, deci tot noi eram mai castigate). Dupa finalizarea acelui discurs oarecum motivant, a sosit momentul mult asteptat: inceperea oficiala a castingului de la Bucuresti (Club Bamboo).