Casting Cluj-Napoca

11.11.2013 20:45

               Si-au facut aparitia in jur de 200 de fete in cele din urma. Din nefericire pentru mine, aveam numarul 167 sau 176 daca imi amintesc bine….nu mai retin exact, dar oricum, eram printre ultimele si intrasem in panica pentru ca nu cumva oboseala sa isi spuna cuvantul. Vroiam sa dau tot ce aveam eu mai bun, pentru a le arata unor oameni o parte din ceea ce sunt eu in stare si atunci era unicul moment care mi se oferea, deci trebuia sa profit cat mai mult de el. Si aici a trebuit ca completam alta fisa de inscriere, la finalul careia se preciza ca suntem de accord ca Antena 1 sa difuzeze imaginile cu noi la acel casting. Sub acea fraza mai scria “experienta nu constituie un avantaj”… dar asta e o cu totul alta mancare de peste despre care va voi spune mai multe la momentul oportun. Am format cu totii un rand extrem de lung, fiindca ni se faceau doua poze fiecaruia, pentru “a ne lua in evidenta” mai marii jurati. Spun “cu totii” deoarece la castinguri au participat si baieti, dar nu pentru participarea la show, ci pentru a fi admisi sau nu la agentia de modele MRA. Dupa asta, a urmat “trierea oilor” imi place mie sa o  numesc. Am intrat cate 10 persoane intr-o camera cu fisele de inscriere in mana si ne-am asezat frumusel intr-un rand. Ni s-a spus dinainte sa intram ca trebuie sa ne spunem numele, prenumele, varsta, inaltimea, judetul si localitatea de unde provenim, iar Bote va alege fetele care se vor prezenta dupa aceea in fata celor 3 jurati, in speranta de a primi celebrele pasapoarte. Eu am fost printre norocoase si am trecut de triere.  Ma simteam de parca eram intr-un lagar de concentrare si trierea se facea pentru a stabili cine e apt de munca si cine merge in camerele de gazare. Ce imaginatie am, nu? 

                Era o alta domnisoara din Alba-Iulia care intrase printre primele la jurizare, dar a iesit de acolo fericita, cu pasaportul fluturand intr-o mana si totusi lac de apa. Ii picura apa din rochita, din par, din jacheta. Nu stiam ce a patit. Doar nu a transpirat atat din cauza emotiilor. Nu era logic…de unde o asa mare dereglare hormonala? IMPOSIBIL!  Sigur alta era cauza, bineinteles. Mai apoi am aflat ca domnul Botezatu, in timp ce saraca fata facea un catwalk, a luat o vaza care era pe masa juratilor, a scos florile din ea si i-a turnat fetei apa in cap. Nici acum nu am inteles de ce ea nu a protestat. Adica hai bai nene…fashion fashion, dar fara bataie de joc…in fine….e doar parerea mea. Poate a facut bine ca a tacut ca doar a luat pasaportul, nu? Induranta bat-o vina! Ma amuz si cand imi amintesc de Alexandra care dupa ce a primit “pasaportul” de la Catalin, sarea prin tot hotelul (bineinteles nu fiindca a dorit ea, ci pentru ca a pus-o Catalin) ….pur si simplu pentru amuzamentul viitorilor telespectatori.
              Randul de fete se micsora din ce in ce mai mult…iar la un moment dat, eu trebuia sa ma prezint in fata juratilor. Camerele de filmat impanzeau tot locul, fetele ieseau rand pe rand…altele cu zambetul pe buze, celelalte cu lacrimile siroindu-le pe obrajii netezi, cu dezamagirea vizibila in ochii ce sticleau din cauza durerii interioare si probabil a dezamagirii. Fiecarei fete care iesea de la “jurizare”, i se lua un testimonial. Intrebarile erau clasice: “Ai primit ?” la care fata raspundea dupa caz cu “da!!” sau “nu!!
”, “cum ti s-a parut juriul?”, “Laura, castigatoarea sezonului II iti place??”,  “De care membru al juriului ti-a fost cel mai teama?” si alte clisee de acest gen.